“Izbăvirea lui Gabriel” de Sylvain Reynard

Trilogia ce expune povestea de dragoste dintre Gabriel și Julia se încheie cu “Izbăvirea lui Gabriel”.

Un volum destul de stufos, cu peste 650 de pagini, dar modest din punct de vedere al acțiunii.

Nu poți controla tot ce ți se întâmplă în viață, dar îți poți controla reacțiile la evenimente. Aș putea rămâne supărată pe tata pentru c-a înșelat-o pe mama. Și aș putea fi furioasă pe mama pentru că a fost atât de crudă să mă țină departe de singurul meu frate. Sau aș putea alege să-i iert și să mă iert și să încerc să repar ce se poate repara.

În “Izbăvirea lui Gabriel”, în relația dintre Gabriel și Julia nu se întâmpla prea multe, dar putem urmări evoluția lor. Julia se transformă într-o femeie sigură, stăpână pe sine, capabilă să gestioneze orice situație și ajunge la maturitate, lăsând în urmă cicatricile trecutului. Gabriel semnează un tratat de pace cu demenii ce nu îi dădeau pace și devine un bărbat minunat, mereu atent la nevoile Juliei și mereu la dispoziția tinerei soții.

Happy end-ul relației este evident, un deznodământ frumos gândit și pus pe hârtie, deloc clișeic.

Am apreciat foarte mult că autorul ne ține la curent cu soarta personajelor cu influență asupra cuplului Gabriel – Julia. “Violatorul de îngeri” își găsește liniștea, obține postul mult dorit și redescoperă căldura unui trup familiar. În cazul lui Simon, deznodământul nu este deloc roz, dar este unul meritat. Se poate spune că cineva și-a îndeplinit misiunea … karma.

Există și o parte mai puțin drăguță. Descrierile amănunțite sunt obositoare și mi-am pierdut din focus pe parcursul cărții din cauza scrierii lălăite (“vorba multă, sărăcia omului”).

În ansamblu este o poveste frumoasă, este destul de atractivă și se parcurge ușor.

Căsnicia noastră a fost departe de a fi perfectă, dar am făcut un pact de la bun început că ne vom ascunde imperfecțiunile de ochii și urechile copiilor noștri. Copiii se neliniștesc când părinții lor se ceartă. Din experiența mea, certurile dintre soți pornesc de la bani, de la sex, de la lipsă de respect sau de atenție.

“Extazul lui Gabriel” de Sylvain Reynard

Continuarea romanului “Infernul lui Gabriel” este destul de drăguță, ușor de citit, ușor plictisitoare, dar o lectură relaxantă.

Povestea de dragoste dintre Gabriel și Julia este pusă la încercare, în calea lor sunt multe obstacole ce duc către o despărțire incredibil de dureroasă. Departe unul de altul, cei doi se sting și nu își pot găsi liniștea. Iubirea lor este pură și altruistă, amândoi fiind dispuși să renunțe la propria viață, la propriul viitor pentru binele celuilalt. Sacrificiile de care sunt capabili, depășesc orice limită.

M-a surprins schimbarea radicală a lui Gabriel. În  “Infernul lui Gabriel” protagonistul este un prădător sexual, un cuceritor desăvârșit, dar în “Extazul lui Gabriel” devine un bărbat tandru, un bărbat răbdător și alege calea iubirii platonice.

Nu sunt multe chestii de spus despre “Extazul lui Gabriel”, este o tipică poveste de dragoste cu happy end. Toate cărțile siropoase citite în ultima perioada, absolut toate urmăresc același tipar. Tipul arătos și plin de bani are un trecut dubios, încununat de dependețe sau chestii sexuale puțin ieșite din comun, daaar se îndrăgostește de o tipă simplă și modestă, eventual virgină, și relația lor va dăinui în timp. Gabriel este mereu imbrăcat în costume făcute pe comandă, costume scumpe Armani … oare Gabriel a auzit de H&M? :))

“Infernul lui Gabriel” de Sylvain Reynard

O iubire adolescentină, puțin obsesivă, ce dăinuiește peste ani. O singură noapte castă petrecută împreună și amintirea veșnic vie a unui bărbat.

După șase ani, Julia se întoarce în fața lui Gabriel, insă aceste nu o recunoște. În plus, descoperă că nu este nici pe departe bărbatul de care s-a îndrăgostit nebunește. Când Julia îi amintește de prima lor întâlnire, deja este prea târziu pentru a mai salva situația, dar Gabriel nu renunță.

Gabriel se dovedește a fi un suflet chinuit și, asemenea lui Dante Alighieri ce își găsea inspirația în frumusețea lui Beatrice, el își găsește liniștea doar în tandrețea și inocența tinerei Julia.

Cei doi sunt chinuiți permanent de cicatricile propiului trecut. Sechelele purtate cu greu dispar în urma mărturisirilor și în fața promisiunii unei iubiri nemuritoare.

Julia nu se întreba niciodată de ce oamenilor buni li se întâmplă chestii nasoale, pentru că știa deja răspunsul: tuturor li se întâmplă chestii nasoale. Nu că asta ar fi o scuză sau o justificare spre a răni o alta ființă. Însă toți oamenii împărtășeau această experiență – aceea a suferinței. Nu exista om pe lume care să nu fi vărsat o lacrimă, să nu fi cunoscut durerea și să nu fi pășit prin marea amărăciunii. De ce-ar fi fost viața ei altfel? De ce-ar fi trebuit să se aștepte la un tratement preferențial? Până și Maica Tereza avusese parte de suferință, și ea fusese o sfântă.

Două personaje frumoase, măcinate de probleme reale și conduse de sentimente. Chiar dacă povestea este lălăită, a fost destul de ușor de parcurs, 700 de pagini în 30 de ore. Poți empatiza cu personajele, le înțelegi și te simți pe parcă totul se petrece lângă tine.

În ceea ce privește părțile mai puțin plăcute ale cărții “Infernul lui Gabriel” am câteva nemulțumiri. Schimbarea bruscă a lui Gabriel, transformarea din bărbatul cuceritor în bărbatul atent și romantic este exagerată. Șocul avut de Julia atunci când află de flirtul lui Gabriel cu BDSM-ul, nesfârșitele discuții pe această temă m-au plictisit.

Lăsând toate aceste lucruri în spate, mi-a plăcut să citesc “Infernul lui Gabriel”. Mi-a plăcut enorm tatuajul lui Gabriel și povestea din spatele lui, este absolut genial.

Recenzie “Expertul seducător” de Christina Lauren

Cum deja m-am obișnuit din “Ticălosul seducător” și “Străinul seducător“, “Expertul seducător” este o explozivă poveste de dragoste. De această dată, protagoniștii sunt Will și Hanna.

Hanna, o tânără de doar 24 de ani, este dependentă de cercetare și de munca în laborator. Fratele ei mai mare consideră că este prea tânără pentru a-și irosi viața muncind și o îndeamnă să ia legătura cu Will, prietenul lor din copilărie, care este în măsură să îi arate cum trebuie trăită viața.

Pentru a scăpa de presiunile familiei, Hanna apelează la Will.

Will este un cuceritor de meserie, ale cărui amante sunt programate conform unui orar precis. Un bărbat impresionant, atât prin atitudine, cât și prin înfățișare.

Lesne de înțeles că profesorul decide să guste din avidul învățăcel. Hanna reușește să îl intimideze și să îl cucerească prin naivitate și inocență. Sinceritatea debordantă de care dă dovadă îl lasa pe Will fără cuvinte și se îndrăgostește nebunește de tânăra Hanna.

Contrar primelor două volume, în “Expertul seducător” limbajul vulgar explicit devine amuzant și ușor de digerat datorită tinerei novice. Scenele de sex sunt la fel de incendiare, însă (din păcate) nu avem parte de sex pe scări sau în vreo bibliotecă. Episoadele de sex dintre Will și Hanna sunt mai cenzurate (mai sincere) decât în volumele precedente.

Mi-a plăcut mult că putem vedea evoluția cuplurilor Chloe – Ticălosul Bennett și Sara – Străinul Max, dar preferații mei sunt Hanna și Expertul Will.

Recenzie “Străinul seducător” de Christina Lauren

Cele două autoare, Christina Hobbs și Lauren Billings, continuă seria romanelor erotice cu “Străinul seducător”.

Dacă în “Ticălosul seducător” este povestea de dragoste dintre șeful arătos și asistenta delicată, acum avem relația dintre două persoane fără vreo relație personală directă.

Sara, o tânără de 27 de ani, fuge într-un alt oraș, alături de Chloe și Bennett pentru a începe o viață nouă. Lasă în urmă o relație de pe urma căreia a avut numai de pierdut și este hotărâtă să nu mai repete aceleași greșeli. Pornește la drum cu teamă, neîncrezătoare în propriile puteri și cu un puternic dezgust față de bărbați.

Eu eram mai degrabă ca o stea bătrână, rămasă fără combustibil și cu propria-mi gravitație trăgându-mă înăuntru, zdrobindu-mă. Îmi consumasem energia pentru viața mea prea perfectă, slujba mea prea predictibilă, relația mea lipsită de dragoste – eram epuizată, la numai douăzeci și șapte de ani. Asemenea unei stele, viața mea la Chicago se prăbușise sub presiunea propriei greutăți, așa că plecam. Stele masive lasă în urmă găuri negre. Stelele mici lasă în urmă petice albe. Eu abia dacă lăsam în urmă o umbră. Toată lumina mea venea cu mine.

Max este un expert al investițiilor de risc, un playboy dorit de multe dintre femei. Apare frecvent în ziare și reviste de scandal, mereu la brațul altei femei.

Cei doi fac cunoștință într-un club și, puțin amețită de băuturile colorate, Sara întră în jocul străinului seducător, atrăgându-l și ispitindu-l peste măsură.

Este destul de clar că urmează scene de sex fără perdea, pline de erotism și senzualitate, mult mai îndrăznețe decât în “Ticălosul seducător“.

Max o ajută pe adevărata Sara să iasă la suprafață, cea care a fost redusă la tăcere de experiența relației anterioare.

La fel ca în primul volum, poveste este una simplă, dar frumoasă. Sara este un personaj plăcut, dar Max este cel care te va cuceri.

Spor la citit! ( “Străinul seducător” este un anxiolitic natural, fără efecte adverse! :)) )

Recenzie “Ticălosul seducător” de Christina Lauren

Christina Lauren este pseudonimul în spatele căruia lucrează Christina Hobbs și Lauren Billings. Cele două născocesc frumoase povești, pline de dragoste și senzualitate.

În “Ticălosul seducător” protagoniștii sunt Chloe și Bennett. Ea, la începutul carierei, o tânără talentată, meticuloasă, ambițioasă și foarte frumoasă. El, șeful greu de suportat, un bărbat minunat, ale cărui afaceri sunt încununate de real success.

Bennett se simte atras de Chloe cum nu s-a simțit vreodată atras de altă femeie. Timp de nouă luni reușește să păstreze distanța, dar într-o clipă de slăbiciune simte că nu își mai poate stăpâni dorințele și … se avântă într-o partidă mega – fierbinte de sex. Acesta este punctul de pornire al relației tumultoase dintre puternicul Bennett și delicate Chloe.

Dacă ar fi să luăm în considerare strict interacțiunea celor doi, este o poveste simplă, destul de puțin atrăgătoare, insă este condimentată armonios de pasaje de sex intens. Nu este o carte pentru persoanele pudice sau pentru cele care “se ascund după deget”.

Bennett și Chloe sunt două personaje frumoase, puternice. Urmărești cu drag acțiunile lor, mereu imprevizibile.

“Ticălosul seducător” se citește foarte ușor, mi-a plăcut împărțirea romanului în capitole dedicate protagoniștilor, capitole în care Bennett și Chloe își expun, pe rând, sentimentele.

P.S. Nu o sa vă imaginați ce colecționează Bennett, dar o să aflați citind cartea.