Recenzie “Zilele amanților” de Corina Ozon

“Zilele amanților” de Corina Ozon nu este o carte de temelie a literaturii române, însă este o carte extrem de amuzantă. Replicile acide combinate cu limbajul nefiltrat reprezintă punctul forte al romanului.

“Zilele amanților” este o cronică critică asupra degradării familiei și a mentalității femeilor aparținând unor categorii sociale diferite.

Mircea este căsătorit cu Teo de peste opt ani și au împreună doi copii. Își înșală soția în repetate rânduri. Ultima “achiziție”, Cati, îi pune sufletul pe jar, el fiind la un pas de a renunța la familie. Alege să rămână din comoditate, fiind mulțumit de viața dublă pe care o duce și i se potrivește. Crede că banii aduși în casă sunt suficienți pentru a îi compensa absența.

Teo, soția, se simte neglijată de un bărbat mereu plecat, obosită de responsabilități și de activitățile de zi cu zi. Simte că și-a irosit viața alergând după nevoile copiilor și ale soțului.

Cati este amanta dornică de senzații tari, pregătită să îi ofere lui Mircea partide de sex furtunoase. Nu este materialistă, fiind dornică de independență.

Trei personaje cu care empatizezi extrem de ușor. Fiind tipologii comune, am incercat de fiecare dată să fur caracteristicile lor și să le atribui unor persoane reale din anturajul meu. Ciudat este că s-au potrivit perfect… se pare că noi, oamenii, nu suntem chiar atât de diferiți.

Uite, Mircea, ce de lavandă! “Mă, Cati, asta e pizda – tigăncii. Te crezi in provincie?” Poate Provance vrei să spui. Ete, pula, mă și corectează la mine în mașină. “Și ce căcat crezi că înseamnă Provance? Provincie.”

Este super ușor de citit și, la fel de ușor, te lasă mască prin franchețea exprimării.

Leave a Reply