Recenzie “Vocea lui Archer” de Mia Sheridan

IMG_1924.jpgE o povară mare, Bree. Să simți că dacă părăsești o persoană, viața ei se va preface în praf.

Chiar dacă este doar o altă poveste de dragoste condimentată cu pasaje erotice, “Vocea lui Archer” de Mia Sheridan mi-a plăcut forte mult.

Este o carte pe care nu o poți lăsa din mână. Am apreciat mult suspansul creat de Sheridan în jurul trecutului personajelor, învăluie in mister evenimente ce le-au marcat existența și le dezvăluie treptat cât să te atragă din ce în ce mai tare.

Bree Prescot se retrage într-o mică localitate unde speră să își găsească liniștea sufletească. Bree poartă povara neîmpărtășită a unui eveniment traumatizant, a fost martora uciderii cu sânge rece a tatălui ei, apoi a devenit prada sexuală a ucigașului.

Timp de peste șase luni de zile, ea retrăiește pe fiecare dimineață aceeași traumă. Se simte blocată în trecut la aceasta amintire.

În timp ce stăteam acolo și mă lăsam în voia amintirilor, gândindu-mă la fata care fusesem odată, mi s-a făcut dor de ea. Mi s-a făcut dor de cea care am fost. Nu am fost o persoană stigmatizată de tragedie. Nu am fost vreo credulă. Știam  ca nu aveai nicio garanție și că viața nu era întotdeauna justă.

Personajul masculin din “Vocea lui Archer” este un bărbat minunat :))) cred că toate fetele s-au îndrăgostit de el.

Archer, un bărbat neîngrijit și ignorat de toți din jurul lui, o atrage pe Bree precum un magnet. La o vârstă fragedă își pierde părinții într-un accident auto despre care nimeni nu vrea să vorbească și, fiind împușcat în gât, își pierde și vocea. Rămâne în grija unui unchi ce nu reușeste să țină locul unui dascăl în viața unui tânar, un unchi ce suferă de sindrom de stres posttraumatic și își găsește sfârșitul lăsând în urmă o persoană ce nu se poate descurca singură.

Rămas singur, Archer se izolează și mai mult iar toată energia lui se îndreaptă către muncă fizică și citit. Continuă să o ignore pe Bree și nu îi adresează răspuns la niciuna din încercările de a înteracționa, dar insistențele ei sparg armura tânărului.

-Totuși doare. Doare pentru că îmi este frică să te iubesc. Îmi este teamă că vei pleca și voi rămâne din nou singur. Numai că de data asta ar fi de o sută de ori mai rău pentru că voi ști ce îmi lipșeste. Nu pot…

-Vreau să pot să te iubesc mai mult decât îmi este teamă că te pierd și nu știu cum să fac asta. Învață-mă Bree! Te rog, învață-mă! Nu mă lăsa să distrug asta…

Încotro se îndreaptă această poveste de dragoste între două persoane torturare de trecut?

Felul în care Mia Sheridan dirijează acțiunile celor două personaje ajută cititorul să empatizeze cu multitudinea de sentimente ce apar între Bree și Archer.

“Vocea lui Archer” de Mia Sheridan este o carte relaxantă, o lectură frumoasă ce te aduce în mijlocul unei povești de dragoste încărcată de emoție, un roman ce dovedește că există, pentru fiecare dintre noi, un happy end mult așteptat.

Pe cât de mult mi-a plăcut “Vocea lui Archer”, pe atât de amar este gândul de a fi în pielea lui Archer. Până la 23 de ani a fost privat de atenție, de iubire, de prieteni și de protecția unei familii. Tu ai fi rezistat în locul lui?

Treaba era că o iubeam – cu patimă și cu fiecare frântură din inima mea, chiar și cu frânturile sfărâmate, chiar și cu cele pe care le simțeam nedemne și lipsite de valoare. Și, poate, chiar cu acele frânturi o iubeam cel mai mult.

 

 

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *