Recenzie “Un băiat pe lista lui Schindler” de Leon Leyson

IMG_2047.jpgAm observat că sunt atrasă de poveștile triste, de parcă apreciez mai mult ceea ce am fară a râvni la alții și asa realizez că am deja toate lucrurile necesare unei existențe fericite.

“Un băiat pe lista lui Schindler” de Leon Leyson și-a făcut treaba, iar lacrimile mi-au brăzdat obrajii fără milă.

“Un băiat pe lista lui Schindler” este cartea autobiografică a lui Leon Leyson, singura carte de memorii publicată de unul dintre evreii salvați de Schindler.

Chiar dacă limbajul folosit este unul ușor, iar cartea nu este deloc stufoasă, este atât de încărcată emoțional încât mi-au trebuit câteva pauze lungi departe de ororile naziștilor.

Primii ani din viața micuțului Leon sunt încununați de fericirea specifică vârstei și confortul oferit de traiul într-o familie echilibrată. Fericirea și naivitatea urmează să se spulbere brusc când trupele naziste invadează Polonia și familia Leyson este forțată să se mute într-un ghetou din Cracovia.

Cum poate înțelege un copil de doar 10 ani că nu se mai poate duce la școală doar pentru că s-a născut evreu?

Cum poate înțelege un suflet inocent că ceilalți copii nu se joacă cu el pentru că poartă pe braț steaua cu șase colțuri, Steaua lui David, simbolul evreilor.

Suferința lui Leon și a familiei Leyson, precum și a tuturor evreilor prinși în războiul lui Hitler, este imposibil de imaginat. Chiar dacă treci alături de Leon prin frig, foame, frică și umilințe nesfârșite, nimic nu poate măsura intensitatea acestor sentimente și niciun deznodământ fericit nu va estopa omniprezența războiului din mintea supraviețuitorilor.

Totuși, într-o lume atât de crudă există un înger păzitor al evreilor, și anume Oskar Schindler. Un industriaș german, membru al partidului nazist, ce deținea diverse firme, de email sau muniție, fabrici prin intermediul cărora a salvat peste 1200 de evrei. Pentru o mai bună imagine a lui Schindler, trebuie văzut filmul “Lista lui Schindler” în regia lui Steven Spielberg.

“Un băiat pe lista lui Schindler” este o carte dureroasă, dar merită citită.

Noul proprietar, un nazist, avea nevoie de cineva care să deschidă un seif. Tata nu a pus nicio întrebare. A scos pur și simplu uneltele necesare și a deschis seiful. S-a dovedit a fi cel mai bun lucru din viața lui, fiindcă, pe neașteptate, nazistul i-a oferit un loc de muncă.

M-am întrebat deseori la ce s-a gândit tata în clipa aceea. A simțit ușurare sau doar un alt gen de neliniște cu privire la ce avea să îi ceară nazistul să facă în continuare.

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *