Recenzie “Povestea Faridei” de Farida Khalaf și Andrea C. Hoffmann

IMG_0032“Toți bărbații au fost omorâți. Toate femeile au devenit sclave. Farida a evadat.”

Trei propoziții dure și pline de însemnătate. Aceasta este povestea Faridei Khalaf, cea care a reușit să evadeze din regimentul despotic impus de ISIS, grupare insurgentă afiliată Al-Qaida.

Familia Faridei locuia într-un sat liniștit, în regiunea muntoasă din nordul Irakului. Trăiau armonios, în pace și înțelegere și nu credeau vreodată că un necaz s-ar putea opri asupra lor.

Pe atunci locuiam în Kocho, un sat situat în câmpia din sudul lanțului muntos irakian Sinjar, cu o populație de 1 700 de locuitori. Primăvara, peisajul de acolo strălucește în toate culorile curcubeului: în jurul satului cresc numeroși copaci, flori și iarbă, prin care păstorii își mână cirezile.

Vestea că trupele ISIS cuceresc tot mai multe teritorii, aduce valuri de neliniște în cadrul comunității yazidite; comunitate unită de intensitatea credinței într-o ființă divină, Melek Taus, și de riguroasa respectare a tradițiilor.

7a448d383b4c8354fff971489c6ca40fInfo – Yazidiții (reprezentați de etnicii kurzi) cred în Dumnezeu, un Dumnezeu ce lasă lumea în grija îngerilor conduși de Melek Taus, numit și “Îngerul Păun”. Credința islamică intră în conflict cu cea yazidită deoarece în islam îngerii sunt diavoli, iar Melek Taus este omologul lui Satana.

Conform religiei yazidite sufletele se reîncarnează (metempsihoză), iar această renaștere continuă duce la purificarea sufletului.

Anul 2014 este anul în care adolescența Faridei se spulberă. Satul în care locuia a căzut pradă mâniei ISIS și singura șansă de a scăpa era renunțarea la credința yazidită și convertirea la islamism.

Drama avu loc în data de 15 august 2014. Nu voi putea uita niciodată acea zi. Începuse, de fapt, la fel ca orice altă zi de august: cu un răsărit minunat.

Ce decizie ar trebui să iei când ți-ai dedicat viața respectării cuvântului yazidit? Să renunți la ceea ce te definește ca individ dar să trăiești sau să mori în numele credinței?

 Cât de puternic să fii să poți face această alegere?

Cartea este ușor de citit datorită limbajului, nu sunt folosite exprimări greoaie. Relatarea subiectivă înlesnește parcurgea memoriilor Faridei Khalaf. Ceea ce te ține în loc și îți electrizează firele de păr de pe corp sunt faptele amintite de eroina cotidiană. Teroarea prin care trece transformă “Povestea Faridei” într-o lectură grea și dureroasă.

Spre că nu v-am descurajat. Vă invit să citiți “Povestea Faridei” de Farida Khalaf și Andrea C. Hoffmann pentru a conștientiza situația fericită în care suntem, libertatea de care ne bucurăm, dar pe care nu o apreciem suficient.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *