Recenzie “Mara Dyer. Transformarea” de Michelle Hodkin

“Mara Dyer. Transformarea” de Michelle Hodkin este volumul al doilea din seria Mara Dyer, continuarea frumosului romanului “Mara Dyer. Începutul”.

Dacă primul volum m-a convins de la primele pagini și nu am putut lăsa cartea din mână, celui de-al doilea i-au trebuit cam 150 – 200 de pagini să mă atragă și să mă obsedeze. Am fost într-o permanentă confuzie, am oscilat între a considera că Mara este înzestrată cu puteri supranaturale sau a crede că este victima unei crunte boli. La sfârșitul primului volum eram sigură că e vorba de ceva supranatural, insă urmează zeci de pagini care redau experiențe de care doar Mara este conștientă, experiențe al căror unic martor este Mara. Acest lucru m-a debusolat puțin, îmi doream să cred în ea, insă toata lumea parcă lupta contra ei, mai puțin Noah, bineințeles. Într-o oarecare măsură cititorul este la mâna autoarei care, precum un abil pilot de drift, te poartă pe un drum riscant, mereu apoapre de marginea prăpastiei.

O Mara semi – amnezică ce se trezeste pe un pat de spital devine lait motivul seriei,”Mara Dyer. Transformarea” începe în ton cu primul volum, singura diferență fiind că acum este vorba despre o clinică psihiatrică.

Este un amestec de horror, SF, romance și suspans ce tranformă seria Mara Dyer într-un drog. La fiecare pagină Michelle Hodkin demolează orice idee pe care mintea o creionează. Este o carte de la care nu știi ce să aștepți. Este minunată! Absolut genială!

Chiar dacă am simțit că povestea de dragostea dintre Mara și Noah cade cumva pe locul doi, este mai intensă decât în primul volum. Sunt atât de multe detalii care te uimesc – bunica, păpușa veche de peste 100 de ani, medalionul, cartea despre memoria genetică și, în special, Jude.

Nu pot spune mai mult pentru că simt că stric plăcerea de a savura această lectură!

O să-l iubești până o să-l omori.

Dacă l-aș fi iubit cu adevărat, a spus ea, l-aș fi lăsat să plece.

Mi-aș fi dorit să-l pot iubi atât de mult.

 

Leave a Reply