Recenzie “Mara Dyer. Începutul” de Michelle Hodkin

Cum ai reacționa dacă te-ai trezi pe un pat de spital? Cum ai reacționa dacă ai afla că a avut loc un accident? Cum te-ai simți dacă nu ți-ai aminti nimic? Asta putem afla doar în “Mara Dyer. Începutul” de Michelle Hodkin.

După trei zile de comă, Mara se trezește în spital, înconjurată de tuburi și aparatură medicală. Află, cu greu, de la mama ei că o parte din bătrânul azil s-a prăbușit luând drept pradă trei vieți, ea fiind singura supraviețuitoare. Este un mirol că a scăpat doar cu o singură vânătaie (mai târziu îi aflăm proveniența), dar nu își amintește nimic, nici plecarea de acasă și nici timpul petrecut în clădirea azilului.

Obosită de insistențele familiei, de presiunea locurilor ce îi amintesc de prietenii pierduți și faptul că vede fantomele lor în propria reflexie în oglindă, decide să se mute într-un alt oraș.

Miami, Florida reprezintă un nou început. Îl cunoaște pe Noah Shaw, un badboy, un băiat excentric ce o îndrăgește maxim din prima clipă (chiar înainte să o cunoască personal).

Pe lânga clișeica poveste de dragoste dintre fata introvertită și adolescentul playboy, “Mara Dyer. Începutul” te atrage cu suspansul din spatele surpării azilului. Relația dintre Mara și Noah este frumoasă, atragătoare și puuuuuțin asemănătoare stilului Annei Todd în ceea ce priveștea descrierea lui Noah, a înfățișării sau a vestimentației. Mi-a plăcut foarte tare.

Am citit cu sufletul la gură pagină după pagină, așteptând ca Mara să își amintească încă un fragment al nopții fatidice.

Michelle Hodkin dezvăluie puțin câte puțin, te ațâtă, te atrage, te amețește și te ține în suspans până la ultima pagină.

Acțiunea îți taie picioarele, nu m-am așteptat la un asemenea deznodământ, dar surpriza a fost una extrem de plăcută. Mi-a plăcut extrem de mult cartea “Mara Dyer. Începutul”, este o îmbinare frumoasă, bine gândită între o poveste de dragoste și o poveste plină de mister și suspans.

Leave a Reply