Recenzie “Încă aud muzica noastră în gând” de Agnes Martin – Lugand

Agnes Martin – Lugand este un trend al zilelor noastre, toată lumea o citește, în metrou, în parc, în autobuz. Recunosc, m-a cucerit și pe mine. “Fericirea imi scapă printre degete” este o poveste clișeică cu un final previzibil și am început să citesc “Încă aud muzica noastră în gând” cu dorința de a descoperi mai mult decât o altă lectură siropoasă.

Yanis și Vera au o căsnicie perfectă, sunt cei mai buni prieteni, se iubesc nebunește și au trei copii minunați.

Yanis lucrează alături de Luc, fratele Verei, la o firmă de arhitectură. În plină criză a vârstei de 40 de ani, este măcinat de regretul că nu a realizat nimic pe cont propriu. Simte că acțiunile lui profesionale nu îl reprezintă, deoarece Luc este cel care are ultimul cuvânt. Situația personală a lui Luc îl determină să fie morocănos, astfel încât relația dintre cumnați devine tot mai tensionată. Yanis consideră că are nevoie de o schimbare…

Vera este o persoană pozitivă, optimistă, o soție iubitoare, o prietenă adevărată și o mamă devotată.

Apare în peisaj Tristan, un nou client al firmei. Yanis se ocupă de tot, dar înainte de a derula proiectul, Luc se opune pentru că nu-l consideră pe Tristan o persoană de încredere.

Ajuns în stradă, mi-am aprins direct o țigară. Aș fi dat orice să fiu în mijlocul unui deșert sau pe o faleză în fața mării, singur, aș fi putut să-mi urlu furia și disperarea.

Este ușor de anticipat că Tristan va fi factorul declanșator al unui scandal. Mă așteptam să fie o ceartă între Yanis și Vera sau Vera să lase tot și să fugă cu acest domn. Din primele 250 de pagini nu mi-am dat seama de impactul pe care îl va avea misteriosul Tristan. Apare la momentul potrivit și îi oferă lui Yanis tot suportul financiar, aproape dezinteresat, dar … de ce?

Din prolog am înțeles că Tristan vrea să fie alături de familia lui Yanis pentru că reprezintă idealul de familie. M-am gândit că este generos pentru a atenua durerea provocată de divorțul de soție și pierderea celor două fete.

Agnes Martin – Lugand și Tristan au reușit să mă uimească.

“Încă aud muzica noastră în gând” este o lectură lejeră, mi-a plăcut destul de mult, însă am fost puțin dezamăgită de deznodământul precipitat. Martin – Lugand construiește povestea complex în timp, iar toată tevatura se rezolvă în 12 ore.

Am citit toate cărțile lui Agnes Martin – Lugand, dar “Încă aud muzica noastră în gând” este, de departe, preferata mea. Personajele sunt  puternice, Jojo este absolut adorabil și acțiunea deloc previzibilă.

Până atunci nu credeam că iadul nu există, dar mă înșelasem, ardeam în flăcările lui. Niciodată nu mi-aș fi imaginat că un om ca el poate să existe. Voia viața mea. Ce înseamnă asta?

 

Leave a Reply