Recenzie “Hoțul de cărți” de Markus Zusak

FullSizeRenderAm aflat destul de târziu de Markus Zusak și de “hoțul” lui, iar la recomandarea prietenei mele Oana mi-am îmbogățit biblioteca cu o carte nouă. Mulțumesc Oana 🙂

Mă atrag foarte mult cărțile ce expun secvențe din timpul celui De-al Doilea Război Mondial. Le citesc fără să respir. Sunt fascinată și traumatizată, în egală măsură, de ceea ce s-a întamplat în doar câțiva ani, de suferința și cruzimea oamenilor.

Acțiunea cărții “Hoțul de cărți” începe în ianuarie 1939 și urmărește viața micuței Liesel Meminger. După ce tatăl dispare din peisaj, fiind arestat datorită apartenenței la regimul comunist, mama lui Liesel este nevoită să își lase cei doi copii în grija unor asistenți sociali.

Ghinionul face ca pe parcursul călătoriei cu trenul către asistenții sociali, fratele cel mic al lui Liesel să moară, iar micuța să rămână singură pe lume într-un oraș nou, alături de părinți noi, înconjurată de oameni noi.

Mama ei era în mod constant bolnavă și nu erau niciodată bani pentru a se face bine. Știa asta. Dar asta nu însemna că trebuia să accepte. Indiferent de câte ori i se spusese că era iubită, ea nu putea admite că dovada consta în abandon. Nimic nu schimba faptul că era un copil slăbuț, pierdut într-un alt loc străin, cu și mai mulți oameni stăini. Singură.

Singurul refugiu al unui copil rămân cărțile și lumea în care acestea te transportă cu fiecare pagină parcursă. Este de admirat ambiţia lui Liesel de a învăţa literele şi a putea citi.

Pentru a îşi alimenta curiozitatea, ea fură periodic cărţi din casa primarului, aventură trăită la intensitate maximă. Chiar dacă adevărul este altul, soţia primarului lăsa mereu geamul deschis pentru a facilita munca hoţului.

Partea tristă a cărţii “Hoțul de cărți” este imaginea unui război nemilos expusă prin ochii unui copil, asemenea romanului “Băiatul cu pijamale în dungi”. Nu cred că există inimă ce nu poate fi înmuiată de o astfel de carte.

Chiar dacă per totul predomină gustul amar, finalul redă speranţa. Cel mai trist moment a fost cel în care Rudy și-a primit sărutul. Un destin prea crud…

“Hoţul de cărţi” chiar merită un loc şi în biblioteca ta.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *