Recenzie “Fericirea îmi scapă printre degete” de Agnes Martin – Lugand

“Fericirea îmi scapă printre degete” este cea mai nouă carte a lui Agnes Martin – Lugand. Agnes continuă în stilul cu care ne-a obișnuit și pune pe hârtie o poveste atractivă și siropoasă, în prim planul căreia o plasează pe Iris.

Iris este genul de femeie banală, supusă. A trecut de la dictatura familiei la dictatura soțului. În adolescență a fost mânuită de părinți, fiind obligată să meargă pe drumul ales de ei.

Iubea croitoria mai mult decât pe sine și își găsea liniștea doar purtând degetarul și împungând materiale pentru a făuri creații inedite. Problema este că familia nu o susține și nu este de acord să urmeze această carieră.

După terminarea liceului, Iris aplică pentru un loc la școala de croitorie dar nu primește niciun răspuns, astfel încrederea în propriile puteri scade considerabil și simte că ceea ce face nu este destul de bun și că nu va avea niciodată succes.

Următorii zece ani trec anost, încununați de obediență, Iris se căsătorește cu un bărbat pe placul părinților, urmează cursurile facultății alese de ei și se angajează la o bancă, unde simte că moare pe dinăuntru. Se simte ignorată de soț iar relația lor devine monotonă mult prea repede.

După ce află că a fost acceptată la cursurile școlii dorite insă părinții i-au ascuns acest lucru, Iris se revoltă împotriva lor.

Mă trădaseră. Parcă mă călcase un buldozer. Propriii mei părinți îmi furaseră viața.

Iris își dă demisia de la bancă și se inscrie la un atelier de croitorie din Paris, unde va fi acceptată. Moment în care se lovește de lipsa susținerii soțului care ia în derâdere dorințele ei și ține mult mai mult la ce vor spune colegii de breaslă despre noua ocupație a soției lui.

Timp de șase luni, Iris se mută în Paris unde, sub îndrumarea lui Marthe, activitatea îi este încununată de succes, nenumărate comenzi și multe ore de muncă în care uită de tot și simte că trăiește cu adevărat.

Până aici povestea mi-a plăcut, acum pornește partea clișeică. Iris întâlnește un bărbat impresionant cu un trecut dubios, pe Gabriel. Se îndrăgostește nebunește de el dar păstrează distanța din respect pentru soțul ei. Marthe îi înterzice să se apropie de Gabriel, astfel acest bărbat devine mult mai apetisant.

Iris este prinsă între soțul care îi cere să se întoarcă acasă, dar la care nu vrea să se întoarcă și Gabriel bărbatul care o trimite acasă dar lânga care și-ar dori să rămână. Tu ce ai face în locul ei?

Doi bărbați, două iubiri. Doar că nu iubești în același fel. Cu Pierre, era o dragoste supusă rutinei, liniștitoare. Cu Gabriel, o dragoste explozivă, pe muchie de cuțit, o dragoste pe un tărâm necunoscut.

Pe lângă acest triunghi, clișeic dar interesant, avem parte și de o dragoste bolnavă din partea Marthei, personaj ce nu mi-a plăcut deloc.

“Fericirea îmi scapă printre degete” de Agnes Martin – Lugand este ușor de citit și nu cred că se ridică la nivelul cărților publicate până acum (“Oamenii fericiți citesc și beau cafea”, “Viața e ușoară, nu-ți face griji” și “Îmi pare rău, sunt așteptată”).

Mi-a plăcut faptul că povestea se diferențiază de celelalte cărți, nu a împrumutat elemente între povești. Deznodământul este previzibil într-o oarecare măsură dar mi-a plăcut, felul în care este scris m-a făcut să mă simt de parcă mergeam și eu la braț cu ei prin biserică.

 

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *