Recenzie “Cei care pleacă și cei ce rămân” de Elena Ferrante

De departe mai atrăgătoare decât “Prietena mea genială” și “Povestea noului nume“, cartea “Cei care pleacă și cei ce rămân” le surprinde pe cele două prietene într-o nouă ipostază, și anume, femei în adevăratul sens al cuvântului.

Zbuciumul înterior al lui Lenu continuă, se trezește sufocată și nemulțumită de traiul femeii căsătorite, legate de bărbat și de atribuțiile casnice. Simte căsătoria cu un bărbat banal ca pe o moarte lentă, se simte respingătoare din punct de vedere fizic și încearcă tertipuri josnice pentru a se simți dorită.

(…) creștea în mine o dorință nerăbdătoare de a încălca regulile, voiam să nu mă mai înfrânez, pentru că lumea întreagă nu se mai înfrâna. Îmi doream să evadez măcar o singură dată din căsnicie, să fug, de ce nu, de toate lucrurile din viața mea (…) A, da, căsnicia era o închisoare.

Căsnicia mi se părea de-acum o instituție care, în mod diferit de ce se credea, despuia contactul sexual de orice umanitate.

Lenu este un personaj deosebit, cel mai uman personaj pe care l-am descoperit între coperțile unei cărți. Am mers pe urmele pașilor ei și mi-am descoperit propriile temeri printre gândurile lui Lenu.

Se bucură de succes atât pe plan profesional, publicând o carte ce se bucură de succes, dar și pe plan personal, căsătoria cu un profesor fiind considerată un bilet câștigător. Însă, undeva în adâncul sufletului, este conștientă de relația cu Lila, a cărei aprobare o solicită tacit la fiecare pas.

Nu înțeleg unde s-a format acest gând, aceasta idee, conform căreia Lila este superioară. Toata lumea vede ceva măreț în Lila, mai puțin eu… Pe cât de mult iubesc personajul Lenu, pe atât de tare o urăsc pe Lila.

Și surpriza cea mare a cărții “Cei care pleacă și cei ce rămân” este rolul pe care îl are Nino. Cine va fugi alături de Nino, lăsând familia în spate?

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *