“Căutând-o pe Alaska” de John Green

“Căutând-o pe Alaska” nu mi s-a părut o lectură prea atrăgătoare. Mi-a lăsat impresia unei scrieri banale, monotone, liniare, fără un moment de bum de la care acțiunea să devină alertă sau captivantă.

Inițial am citit destul de însuflețită, motivată de acea numerotare inversă, dar ajunsă la momentul zero am fost puțin dezamăgită.

Sinuciderea unei adolescente îndrăgite, dar cu moralul la pământ și instabilă psihic, nu este cel mai potrivit subiect pentru un roman destinat exact acestei categorii de cititori.

În centrul romanului “Căutând-o pe Alaska” este Rotofeiul, un tânăr singuratic, retras, ce pornește în căutarea “marelui necunoscut”. John Green ne lasă să vedem cum se formează caracterul Rotofeiului pe drumul spre inima dificilei Alaska și apoi pe cărarea spre acceptarea realității crude. În timp ce Rotofeiul este un personaj docil, sensibil, naiv (trăsături specifice vârstei), Alaska este dificilă, schimbătoare, bulversantă. Cei doi sunt la poli opuși, Rotofeiul este total implicat, dar Alaska este jucăușă, îi place să ațâțe și să întărâte, comportament destul de nepotrivit pentru o domnișoară.

Cumulând toate acestea, consider că nu este potrivită pentru tinerii de peste 14 ani, așa cum este recomandată. Pentru adultul din mine, “Căutând-o pe Alaska” a fost o lectură plictisitoare, drept urmare i-am acordat (cu indulgență) două stele pe Goodreads.

Îți petreci toată viața captiv în labirint, gândindu-te la felul în care vei evada de-acolo într-o bună zi și cât de mișto o să fie și îți imaginezi că viitorul te face sa mergi înainte, dar n-o faci niciodată. Te folosești de viitor pentru a scăpa de prezent.

Leave a Reply