“Tu ai iubi un om ca tine?” de Cristi Grosaru

“Tu ai iubi un om ca tine?” este un titlu absolut genial. Este o excelentă strategie de marketing, un titlu în fața căruia nu poți rezista.

Cu ușoară durere în suflet plătești 39 de lei pentru puțin peste 100 de pagini. Dezamăgirea a fost destul de mare, chiar imensă. Partea bună a cărții rămâne titlul și atât.

Este doar o altă carte de dezvoltare personală, nu se deosebește cu nimic de cărțile din același domeniu. Nu aduce nimic nou, nu impresionează și nu transmite prea multe.

Dacă tu crezi că viață te-a lovit așa de tare, înseamnă că ai tot dreptul să te crezi învins. Ai tot dreptul să cazi în patima alcoolului, ai tot dreptul să te apuci de fumat, ai tot dreptul să-ți bați joc de tine, dar nu uita un lucru: un boxer căzut la pământ are la dispoziție doar zece secunde să se ridice. Dacă nu, va părăsi ringul învins. Tu ce ai de gând să faci? Te ridici sau ai părăsit deja ringul?

Da, în mine stă puterea de a-mi schimba viața!

Să fiu fericită trebuie să deschid ochii pentru a vedea frumusețea din jurul meu.

Trebuie să apreciez ce am și ceea ce am realizat până acum.

Pe bune? Știu teoriile astea! Le știu și fără să irosesc 39 de lei.

Of, dacă mă uit mai atent la viața mea, pot spune că a fost o pierdere de vreme tot ce-am făcut până acum.

 

“Școala supunerii” de Marina Anderson

Nu refuz întâlnirile cu literatura erotică și, bineînțeles, nu sunt o pudică, dar “Școala supunerii” a fost cam mult pentru mine. Este mult prea vulgară și conține doar sex.

Majoritatea cărților de acest gen au și o poveste de dragoste împletită cumva cu partea erotică, dar aici nu e cazul. De asemenea, din “Școala supunerii” lipșeste acțiunea, este doar sex. Sex, sex și sex. Sex neprotejat cu necunoscuți. Sex cu bărbați, sex cu femei.

Povestea este super simplă. O femeie de succses, obișnuită să comande în viața profesională duce acest obicei pe plan personal, ceea ce îi face pe bărbați să dispară. La recomandarea unei prietene ajunge la această “școală”, unde învață să se supună sexual unui bărbat și să își descopere propria sexualitate.

Ciudat este că nu am înțeles dacă aceasta experiență a dat roade și protagonista a reușit să pună în aplicare ceea ce a învățat.

O să mai încerc încă o carte de-a Marinei Anderson pentru a vedea dacă găsesc și altceva pe lângă sex.

“Testamentul lui Abraham” de Igor Bergler

Dacă un prost e în fața unei oglinzi, ai dintr-odată lângă tine doi proști, iar dacă suntem într-un bâlci sau într-o sala a oglinzilor, prostul ăsta se poate multiplica la nesfârșit.

Ești bulversat de volumul de informații, consulți adesea dicționarul, dar nu poți abandona lectura. Niciodată nu am fost atât de sleită de puteri de lecturarea unei cărți.

“Testamentul lui Abraham” de Igor Bergler este o carte a posibilităților infinite. Pornești pe drumul către thriller printr-un teren minat cu suspans și incertitudine, te oprești la popasul romanului polițist și petreci noaptea sub protecția romanului istoric. În zorii zilei îți speli fața cu apa unui izvor de informații.

Am descoperit un autor extrem de pregătit, pasionat și total implicat în punerea pe hârtie a unei incursiuni în mii de ani de istorie și cultură. Igor Bergler îți hrănește mintea cu o acțiune extrem de complexă. Realitatea și ficțiunea sunt separate de o linie incredibil de subțire.

Imediat cum am terminat de citit am simțit un val de energie ce îmi străbate corpul. Pe lângă regretul de a termina aceasta carte minunată, rămâi cu o satisfacție imensă. În fața autorului Igor Bergler te simți mic, te simți ignorant (eu m-am simțit prostanacă).

Cititul duce la cunoaștere, iar cunoșterea – la idei. Ideile devin periculoase și îndeamnă, mai devreme sau mai târziu, la acțiune.

Sunt absolut fascinată de felul în care sunt îmbinate secretele de la Vatican, organizațiile secrete, mișcările politice, preoții pedofili, mitologia, misticul, fantasticul, realitatea, istoria și multe altele.

Conducătorii de astăzi sunt, în general, needucați și inculți. Și de aia lumea se duce dracului. Pentru că nu înțelege care sunt valorile eterne. Pentru că oamenii de astăzi construiesc, paradoxal, în epoca realității virtuale, o lume care numai aparent e multidimensională. Adică doar ca joc, prin ochelarii ăia pe care, dacă îi scoți din priză, rămâne o chestie îngrozitoare în două dimensiuni, fără imaginație și, mai ales, fără valori.

“Testamentul lui Abraham” de Igor Bergler este cea mai bună cartea pe care am citit-o până acum. Satisfacția și bucuria aduse de parcurgerea cărții “Testamentul lui Abraham” ating cote maxime.

Mă înclin!

Uneori îmi spun că e mai bine că o să mă duc curând. Trăiesc de ceva vreme într-o lume pe care nu o mai înțeleg. Toată violența asta, toată lipsa asta de pudoare…