Recenzie “Descoperă-mă!” de Anne K. Joy

Din punctul de vedere al unui cititor (a se citi eu), un autor ce se bucură de succesul primei cărți, este un autor norocos, a avut o idee bună pe care a fructificat-o. Dacă la cea de-a patra carte reușește să te uimească înseamnă că este talent sau a găsit izvorul imaginației. Cum acest izvor nu există, este evident talentul Annei K. Joy.

După ce am citit “Descoperă-mă!” mă pot declara fan Anne K. Joy. Autoarea aduce în lumina reflectoarelor un nou cuplu, complex și secretos, Ana și Nick.

Ana Duarte a avut o copilărie extrem de dificilă și traumatizantă. Ajunsă în pragul maturității, decide să ducă o existență izolată, departe de oameni și departe de orice ar putea să îi facă rău. La 25 de ani este o micuță scriitoare în căutare de inspirație. Manuscrisul ei este un ghid, o culegere de reguli pe care o femeie trebuie să le urmeze într-o relație. Ironia face ca experiența Anei în domeniul relațiilor să fie nulă. O impostoare ce fură informații și inspirație din relația toxică dintre Sara, cea mai bună prietenă a Anei, și Sam. Încearcă să îi deschidă ochii Sarei pentru a realiza că acestă relație îi pune în pericol integritatea fizică și sufletească, că nu este normal ca o femeie să se lase umilită. Încercările ei sunt zadarnice și sfârșesc prin a degenera într-o ceartă puternică.

Ana este o femeie fragilă, dar altruistă, lucrează ca voluntar la un centru ce găzduiește femei abuzate, petrece timp cu ele și le motivează. Profită de această oportunitate și se inspiră din traumele lor pentru a contura manusrisul.

Totul se schimbă atunci când apare Nick, un bărbat binecuvântat cu frumusețe fizică și sufletească. Fără prea mult efort îi dă lumea peste cap, iar Ana anunță editura că se retrage din proiect pentru că nici măcar ea nu poate lua în considerare propriile reguli.

Cei doi se avântă într-o relație sinuoasă, plină de cotituri. Pretind că în viața lor nu este loc pentru iubire și cad de acord asupra unei relații fără obligații, o relație în care se pot bucura doar de prezent, fără vreun plan de viitor. Sunt luați prin surprindere când sunt tradați de propriile sentimente, îndrăgostindu-se nebunește unul de celălalt. Oricât ar încerca să ascundă aceasta iubire, Ana și Nick nu pot sta despărțiți.

Precum în viața reală, când te aștepți mai puțin apare ceva neprăvăzut și îți incurcă planurile, în “Descoperă-mă!” secretele vin în cascadă, fiecare își ascunde propriul trecut, dar atunci când iese la suprafață rupe totul în calea lui. Ana descoperă că Nick minte și alege să fugă de el… dar până când și până unde?

O poveste frumoasă, gândită magistral, un trecut comun, o dragoste ce te consumă, suspans, frustrări, nedreptate, secrete, erotism. Mai ai nevoie de altceva? Nu! Atunci citește cartea “Descoperă-mă!”, o găsești aici.

Mi-a plăcut că acțiunea are loc în România, contrar cărților din seria Demonilor (“Demonii iubirii”, “Demonul ucis” și “Demonii trecutului”). Mi-au plăcut personajele; Ana, în ciuda copilăriei îngrozitoare, rămâne o femeie puternică ce nu se pierde și nu apucă pe căi greșite; Nick se încadrează într-un stereotip cu lipici la sexul frumos, un bad-boy ce face dreptate cu propriile mâini, sexy și plin de bani.

Povestea pe care Anne K. Joy o pune pe hârtie este frumoasă, parcurge un curs lin, ușor de urmărit și reușește să te uimească din loc în loc. Autoarea are un mod simplu de a scrie, este ușor de citit și transmite emoție.

-La ce te gândești?

-La faptul că fiecare om merită o viață încărcată de astfel de momente, a răspuns el în timp ce o căuta cu privirea. Este liniște, priveliștea este minunată, iar trilul păsărilor este încântător. Aici nu există ură, griji, temeri sau probleme.

Recenzie “Jocul minciunii” de Ruth Ware

Sunt o grămadă de oameni fără niciun căpătâi care fac copii în fiecare zi – diferența e că lor nu le pasă. Ție, da.

Imediat ce am terminat de citit “Jocul minciunii” de Ruth Ware, o stare de liniște a pus stăpânire pe mintea mea.

De Ruth Ware m-am îndrăgostit de la romanul “Într-o pădure întunecată”, un alt roman spectaculos.

“Jocul minciunii”, în mod evident, surpinde o poveste născută dintr-un lanț nesfârșit de minciuni. Patru adolescente pornesc un joc riscant, Jocul Minciunii, unde fiecare minciună primește un punctaj în funcție de gravitatea acesteia. Cele mai bune prietene se despart atunci când sunt exmatriculate, dar forțate să plece de bună voie. Fiecare pornește pe un alt traseu, iar drumurile lor nu se mai intersectează timp de aproape două decenii.

17 ani mai tărziu, un simplu mesaj le readuce pe cele patru femei la Moară. Meleagurile copilăriei aduc înapoi amintirile de mult ascunse. Printre bucuria evocării amintirilor din adolescență, în memoria femeilor rămâne vie noaptea când au îngropat “ceva”. Acest “ceva” le-a marcat existența și le-a traumatizat iremediabil.

Situația începe să se zguduie atunci când, în estuarul de lângă Moară, încep să apară oase umane. Trecutul erupe în prezent și amenință libertatea și integritatea lor.

“Jocul minciunii” este o cartea minunată, mi-a plăcut extrem de mult. Un roman bogat pe partea psihologică. Patru fete ce provin din familii dezbinate se aruncă într-o prietenie toxică și comit, în numele prieteniei, o infracțiune gravă. Aceste trei ingrediente le împiedică să se dezvolte. Isa este într-o relație ciudată, nu își iubește partenerul și rămâne o adolescentă îndrăgostită de baiatul ce a refuzat-o pe vremea când avea 16 ani. Fatima se căsătorește, are doi copii și devine o musulmană practicantă, își îndreaptă energia spre credință și rugăciune. Thea nu iși găsește locul, iar mânia și-o scufundă în alcool și automutilare. Kate nu reușește să plece de la Moară, nu reușește să se integreze, preferă să rămână în locul acela, unde toate amintirile sunt vii.

Chiar dacă una dintre regulile jocului era “Să nu le minți niciodată pe celelalte”, fiecare fată păstrează pentru sine o fărâme de poveste. Kate le-a mințit comițând gestul superm de iubire, ia asupra ei o vină, însă, din prea mult egoism, le implică pe celelalte fete într-o capcană.

“Jocul minciunii” de Ruth Ware este o carte ce merită citită. Este plină de răsturnări de situație, de suspans, iar finalul este total neprevizibil. (Spoil) Dispariția Morii eliberează fetele, mi-a plăcut foarte mult partea aceasta.

Nu mi-a plăcut personajul Isa, nu reușesc să îi înțeleg comportamentul. Refuz să cred că în viața reală există o persoană atât de slabă și de superficială. Pentru Isa, “Jocul Minciunii” primește un mic minus, dar per total este o carte foarte frumoasă.

N-am avut o copilărie frumoasă. Când ești distrus, ai toate șansele să transmiți asta mai departe.

 

Recenzie “În urma pașilor tăi” de Vitali Cipileaga

După ce am citit “De vorbă cu Emma” și am fost extrem de plictisită de conținutul cărții, am privit cu mare neîncredere romanul “În urma pașilor tăi”.

Povestea din “În urma pașilor tăi” este construită în jurul lui Theo. Un accident rutier, unul nefast și nimic nu va mai fi ca înainte. Paula moare și îl lasă în urmă pe Theo, vulnerabil, speriat și nepregătit pentru a trăi cu amintea unei iubiri aprope perfecte. În viața lui urmează doi ani grei, caracterizați de o luptă interioară pentru vindecare și regăsire. Theo renunță la jobul din domeniul publicității și achiziționează un mic pub, pe care îl recondiționează după propriile preferințe.

Se leagă cu orice preț de amintirea Paulei și, chiar dacă prin patul și viața lui trec numeroase femei, singura alinare este adusă de vizita săptămânală la mormântul fetei.

Anii trec fără vreun sens, iar Theo se târăște zi de zi cu un singur gând, și anume, vizita la mormântul Paulei și apoi cina alături de Mara, mama fetei.

Eram gol pe interior, uneori îmi venea să mă arunc pe mormântul ei, alteori mergeam în vreun bar, încercând să uit.

Se împacă cu acest stil de viață, dar lumea lui începe să tremure când devine ținta unor scrisori anonime. Conținutul lor este unul puternic motivațional. Ciudat este că regăsește în spatele scrisorilor o bucată din Paula, o parte din discuțiile lor intime. Este dat peste cap atunci când, în lumea lui instabilă, apare Laura. Se îndrăgostește și vede raze de lumină ce planează asupra propiei fericiri.

Totul se dovedește a fi o înscenare, Theo devenind o marionetă în mâinile unui păpușar necunoscut. Cineva stă în umbră și îl manipulează pe Theo și se joacă cu mintea lui fără regrete.

Oare cine este în spatele acestui complot? Cum ar trebui să reacționezi când, pentru persoana cu care alegi să-ți împarți viața, reprezinți doar un joc plin de minciuni și secrete.

Fă-l să se ataseze de tine și mai mult. Demostrează-i că nu în zadar te-ai mutat la el. Mergeți împreună undeva, dacă e cazul. Nu uita de înțelegerea noastră.

Aveam în mâini o carte banală, deloc atrăgătoare, insă după ce Theo a citit mesajul de pe telefonul Laurei, inima mea a început să bată mai tare. Acțiunea intră într-un ritm crescendo și este plăcut de urmărit. Din loc în loc apar informații noi, neașteptate, iar finalul este total surprinzător.

În ceea ce privește construcția personajelor am fost puțin nelămurită, nu știu dacă asta a fost intenția autorului sau nu le-am înțeles eu corect. Personajele par nefinisate din cauza numeroaselor secrete. Am reușit să îmi formez o idee corectă despre personaje și întențiile lor aproape de finalul romanului. Este de apreciat efortul autorului de a asimila cunoștințe amănunțite din domeniul medical.

“În urma pașilor tăi” de Vitali Cipileaga este un roman frumușel și surprinzător. A reușit să mă uimească și să mă atragă.

Poți schimba un om, iubindu-l. Iar alegând să iubești, vei deveni nemuritor.

Recenzie “De vorbă cu Emma” de Vitali Cipileaga

O altă carte scrisă doar de dragul de a-ți ști numele pe cotorul unui volum uitat într-o bibliotecă pe care se așează praful. Scrisă de un bărbat (lucru surprinzător), “De vorbă cu Emma” este o lectură ce a dăinuit în mintea mea o perioadă scurtă, cam jumătate de oră.

Doar ce am terminat cartea, iar acum nu îți pot spune ceva concret despre ce conține. Nu conține nimic concret. Este vorba despre dragoste, fericire, împlinire, bărbăție, viață, dar nimic concret, doar vorbe frumoase.

Vitali Cipileaga vorbește despre o iubire utopică, un tărâm de basme unde avem nevoie doar de iubire și unde Cupidoni moderni dau săgeți în stânga și în dreapta, totul fiind roz și plin de paiete ce sclipesc puternic. În lumea lui Vitali Cipileaga, oamenii nu muncesc, nu au credite și nu își imaginează cum sparg farfuriile din bucătărie în capul partenerului de viață. Nu intervin discuții pe tema (lipsei) banilor sau motive stupide (dar importante în același timp) de genul șosetelor aruncate lângă pat. Nu sunt reproșuri spuse la nervi sau reprize de scuze. Nu sunt discuții în contradictoriu pe teme banale.

Tu, cea mai rebelă ființă, te-ai simțit femeie din clipa în care ai început să mă iubești.

Corect, nu? O femeie se simte “femeie” doar când iubește bărbatul “potrivit” și, evident, doar un alt bărbat, tot “potrivit” și el, poate simți momentul când o “femeie” inflorește.

Nu are acțiune, nu are un fir narativ cursiv. Sunt conștientă că este vorba de o carte de eseuri și reflecții, dar aș fi preferat să fie mai organizată. Este doar o culegere de vorbe de duh despre dragostea dintre Greg și Emma. Iubirea lor nu pare reală, pare o relație imaginară, onirică.

“De vorbă cu Emma” de Vitali Cipileaga este o carte ce s-a bucurat de foarte multă reclamă, pe care consider că nu a meritat-o. În plus, cartea este foarte scumpă, având prețuri între 30 – 49 RON pe diverse site-uri. Nu merită și nu o recomand.

Oamenilor le este frică să iubească total. Oamenii se tem să se regăsească în alți oameni (…).

Gândesc că o casă, un cămin, un sărut oferit dimineața și împlinirea a trei dorințe sunt de ajuns. Doar atunci când dai la o parte lucrurile mărunte, grijile de zi cu zi și descoperi alături un om golit de gânduri și de lume, simți că vrei să iubești!

Recenzie “Demonii trecutului” de Anne K. Joy

Dacă spuneam despre “Demonul ucis” că este dovada evoluției talentului lui Anne K. Joy, acum e momentul să îmi retrag cuvintele. “Demonii trecutului” este o carte net superioară primelor două volume. Poate că Anne K. Joy a pășit sfioasă cu “Demonii iubirii” în mâini, apoi și-a îndreptat postura cu “Demonul ucis”, iar acum defilează cu “Demonii trecutului”.

Acțiunea este extrem de complexă, mult mai atent elaborată și pusă pe hârtie într-o formă (aproape) perfectă.

În centrul romanului este Christina McCarty alături de Edward Connor, personaje cu care ne-am mai întâlnit, dar cărora acum le-a venit rândul. Fiecare are un trecut tumultos pe care încearcă să-l ascundă, însă adevărul va ieși la suprafață precum un vulcan.

Sfârșitul volumului “Demonul ucis” aruncă o bombă și Anne K. Joy ne ține în suspans suficient de mult încât să ne roadem unghiile.

Speriată de trecutul care îi suflă în ceafă și de micul suflet din pântece, Christina alege să fugă, din nou, departe de toți. Pentru o perioadă, duce o existență liniștită și se obișnuiește cu gândul că în viața ei nu este loc pentru vreun bărbat, însă inima ei rămâne ancorată de amintirea lui Edward. Aceleși sentimente macină și sufletul tânărului medic.

După ce este luat prin surprindere de propriul secret, își îndreaptă forțele spre muncă și încearcă să depășească iubirea ce i-o poartă fugarei.

Când un caz nou este acceptat de firma reprezentată de Ian și Matt, cei trei bărbați descoperă fragmente periculoase din trecutul Christinei, iar de aici începe partea de thriller și suspans. Încotro îi va purta viața și rolul Nataliei în toată povestea sunt detalii pe care le veți afla citind cartea. “Demonii trecutului” poate fi comandată de pe site-ul autoarei Anne K. Joy.

Mă așteptam ca secretul Christinei să fie unul șocant, însă ceea ce m-a surprins a fost trecutul lui Edward Connor. În plan secundar îi avem pe Ian și Jessica din “Demonii iubirii” și pe Matt și Cecile din “Demonul ucis” , astfel putem urmări cum decurg cele două relații.

Întreaga poveste este magnetizantă, la fiecare pas apare o informație nouă cu rolul de a schimba drumul către care se îndreaptă povestea. Mi-au plăcut foarte mult intervențiile autoarei, pasaje din trecutul Christinei sunt inserate din loc în loc, toate acestea cu scopul de a te atrage și mai tare. Avem parte de dragoste, de erotism, de respect, de prietenie, de căință, de iertare. Avem de toate.

-De ce bei atât de mult?

O întrebase asta de mai multe ori, dar răspunsul fusese mereu același.

-Pentru că voi mi-ați distrus viața! Din cauza voastră m-am legat de nemernicul de taică-tu. Îl urăsc pe el și vă urăsc pe voi!

Iar tatăl îi ura din același motiv, pentru că se alesese cu Martha. Nici ea, nici Brian nu ințelegeau de ce aceștia nu se despărțiseră cu ani în urmă, ci dimpotrivă, continuaseră să trăiască o viață plină de dispreț.

 

Recenzie “Aventurile intime ale unei prostituate de lux londoneze” de Belle de Jour

Niciodată nu mi s-a întâmplat, ca după ce termin o carte, să nu îmi rămână absolut nimic în minte.

Cum se spune, adevărul e ca soarele, caracterul său benefic depinde în întregime de distanța la care ne aflăm de el.

“Aventurile intime ale unei prostituate de lux londoneze” de Belle de Jour este o carte deloc atrăgătoare, cu o pseudoacțiune plictisitoare, scrisă sub forma unor însemnări de jurnal. Pare scrisă fără gram de emoție, fără urmă de suflet. Este o lectură banală ce nu mi-a transmis nimic. Să citesc “Aventurile intime ale unei prostituate de lux londoneze” a fost ceva asemănător cu lecturarea unei rețete de sarmale de post.

Autoarea nu îți transmite nimic. Nu se pune accent pe erotism, nici pe sex, nici pe trăirile interioare ale personajului și nici pe interacțiunea cu celelalte personaje.

Cred că Belle de Jour și-a publicat amintirile pentru a se răzbuna pe toată lumea cu care a intrat în contact, astfel le-a expus toate slăbiciunile pe tavă pentru o lumea întreagă.

-Te iubesc. Țin la tine. Și…

Ahh, cuvintele alea stupide, din nou.

-Eu nu simt la fel. Dacă n-ai știut asta, acum știi. N-o să-ți minimalizez sentimentele și să-ți spun că n-ar trebui să le ai, dar nu știi nimic despre mine. Oricum ar fi, ceea ce simți nu-ți dă niciun drept.