Recenzie “Printre tonuri cenușii” de Ruta Sepetys

“Printre tonuri cenușii” de Ruta Sepetys este o altă ocazie de a învăța istorie, aflăm ce s-a întâmplat cu locuitorii din țările baltice prinși în goana după putere a naziștilor și a URSS-ului.

Acțiunea începe într-o zi de iunie 1941, în timpul celui De-al Doilea Război Mondial. Liniștea unei mama este spulberată de violența trupelor NKVD (Comisariatul Poporului pentru Afaceri Interne), venite cu scopul de îi lua în custodie pe Elena și cei doi copii.

Teroarea momentului, frica nemărginită a mamei și inocența pierdută a copiilor sunt relatate prin ochii Linei, o adolescentă de doar 15 ani. Lina este doar un copil și nu înțelege de ce mama ei și-a cusut tăcâmuri de argint și alte obiecte de valoare de căptușeala hainelor.

Lituanieii sunt deportați în Siberia. Toți cei care s-au opus alipirii de URSS au avut de suferit, au fost urcați în trenuri de animale, umiliți și înfometați, cu destinația Siberia, unde vor fi obligați la muncă silnică.

La fiecare pas cineva se îmbolnăvește, cineva moare sau este ucis cu sânge rece. Este durerea ce atinge sufletul și il schimbă iremediabil. Acest tablou al disperării este însuflețit de povestea Linei ce se îndrăgostește până peste cap de tânărul Andrius Arvydas.

Am închis ușa băii și mi-am surprins chipul în oglindă. Nu aveam idee cât de repede avea să se schimbe, să se veștejească. Dacă aș fi știut, l-aș fi privit îndelung ca să mi-l întipăresc în memorie. Era pentru ultima oară când aveam să mă uit într-o oglindă adevărată preț de mai bine de un deceniu.

Ruta Sepetys adaugă un plus de magie romanului “Printre tonuri cenușii” prin intervențiile sale ce conțin evocări ale unor pasaje din trecut, trecut atât de îndepărtat de parcă nici nu ar fi existat vreodată.

“Printre tonuri cenușii” este un roman dureros, o etapă neagră din istoria lumii, iar povestea de dragoste dintre cei doi adolescenți este un moment de respiro între atâtea orori și nedreptăți.

V-ați întrebat vreodată cât valorează o viață omenească? În acea dimineață viața fratelui meu valora cât un ceas de buzunar.

Recenzie “Fata cea bună” de Mary Kubica

“Fata cea bună” de Mary Kubica este o carte magnetizantă, una dintre cele mai atrăgătoare cărți pe care le-am citit vreodată.

“Fata cea bună” este Mia, mezina Dennett, “oaia neagră a familiei”. Imediat ce implinește 18 ani, se hotărăște să se mute singură pentru a se bucura de independența dorită. În ochii tatălui, Mia reprezintă o puternică dezamăgire pentru că a ales pasiunea pentru desen în ciuda dorinței lui de a urma Dreptul. Această alegere a cântărit enorm în sufletul lui James Dennett, un individ superficial ce ține mai mult la aparență și reputație decât la liniștea familiei. Nici măcar vestea că fiica lui este dispărută nu-l clintește.

Mi-a plăcut foarte mult felul în care Mary Kubica împarte sarcina relatării evenimentelor între trei personaje – Eve Dennett, mama Miei; Gabe, detectivul însărcinat cu misiunea de a găsi fata și Colin, persoana responsabilă de dispariția Miei.

Pe lângă trecerea rapidă între planurile narative ale personajelor, capitolele de “înainte” și “după” adaugă un super plus de suspans, îți rozi unghiile și îți masezi tâmplele de nerăbdare pentru a afla ce s-a întâmplat într-adevăr. La început am fost puțin zăpăcită de aceste capitole, insă fiecare reprezintă o piesă dintr-un puzzle complet și complex.

Acțiunea romanului “Fata cea bună” urmărește în prim plan răpirea Miei. Colin este plătit pentru a o răpi pe Mia și a o preda mai departe către un individ mai periculos. Dar…. Colin se îndrăgostește de Mia și o păstrează pentru el.

În plan secund avem expusă viața lui Eve Dennett, măcinată de frustrarea că nu a avut niciodată curaj să își spună punctul de vedere în fața soțului. Nu mi-a plăcut personajul Eve, probabil pentru că nu am putut empatiza cu ea, o femeie banală, casnică, ce preferă să fie la mână bărbatului.

Când obosesc de atâta plâns, las furia să pună stăpânire pe mine și arunc de perete pocaluri italienești de cristal, importate, și, când sunt făcute cioburi, trec la vesela cu tradiție dăruită de bunica lui James. Zbier din fundul plămânilor, un sunet barbar care cu siguranță nu-mi aparține.

“Fata cea bună” este o carte minunată, finalul este genial, absolut genial. Nu am bănuit nimic și nu m-am așteptat la așa deznodământ. Merită citită! 🙂

Rațele și gâștele sălbatice îmi zboară acum pe deasupra capului. Toți și toate pleacă departe.

Mă întreb dacă, undeva, și Mia privește cerul. Mă întreb dacă și ea vede același lucru.

Recenzie “Fangirl” de Rainbow Rowell

IMG_289211 septembrie 2001 –  o zi de doliu pentru o lume întreagă, ne va aminti mereu de atentatul în urma căruia s-au prăbușit Turnurile Gemene ale World Trade Center din New York.

În aceeași zi fatidică, Laura se hotărăște să plece de acasă. În urma ei rămân două fetițe de opt ani, gemene identice, a căror lume se prăbușește. Cath și Wren rămân în grija unui tată speriat, nepregătit pentru această situație.

Acțiunea romanului “Fangirl” se învârte în jurul lui Cath și urmărește dezvoltarea lăuntrică a adolescentei tăcute, speriate de oameni și traumatizată de abandonul din copilărie.

Pe măsură ce anii trec, în adâncul sufletului i se dezvoltă puternic sentimentul de inferioritate, simțindu-se  eclipsată de sora geamănă. Wren este o fire total opusă, mereu cu zâmbetul pe buze și dornică să fie înconjurată de oameni.

Psihicul lui Cath este ținut pe linia de plutire de strânsa legătură dintre surori. Universul i se dezechilibrează brusc atunci când fetele pleacă la universitate, urmând să locuiască în cămin. Wren refuză să împartă aceeși cameră cu sora ei, așa cum au facut-o în ultimii 18 ani, din dorința de a își consolida propria identitate. Refuzul are efectul de a amplifica sentimentul de abandon, astfel Cath evită să iasă din camera de cămin, hrănindu-se doar cu unt de arahide, batoane proteice și pasiunea pentru fan fiction.

Surorile se îndepărtează, preocupările lor fiind total opuse, una se afundă în sigurătatea camerei de cămin, iar cealaltă devine fanul înfocat al petrecerilor și al alcoolului.

Încetul cu încetul, Cath se apropie de colega de cameră și se îndrăgostește de prietenul acesteia, Levi, un tip mereu vesel și atent la nevoile celor din jur.

Dar era atât de obosită.

Și gura lui era atât de moale.

Săruturile lui Levi erau devoratoare.

În cele din urmă, nu putu rămâne trează.

Firava adolescentă este tulburată de nenumărate evenimente, Wren decide să îi mai dea o șansă Laurei, întâlnindu-se contrar dorinței ei, patima alcoolului o aduce în spital în stare gravă pe Wren, iar munca asiduă depusă de tatăl lor îi provoacă o periculoasă cădere nervoasă.

Cum se va împărți Cath între dragostea pentru sora trădătoare, tatăl rămas singur acasă, adolescentul atrăgător și pasiunea pentru fan fiction?

“Fangirl” de Rainbow Rowell urmărește dezvoltarea micuței Cath de-a lungul diverselor încercări. “Fangirl” este o dureroasă drama de familie, iar Rainbow Rowell inserează pasaje de dragoste platonică printre episoadele triste. Este o carte ușor de citit, încărcată de o mulțime de sentimente, de la frustrare la veselie, de la iubire la disperare, cu alte cuvinte un cocktail de senzații.

Mi-a plăcut foarte mult cartea, poate chiar mai mult decât “Eleanor & Park”.