Recenzie “În ape adânci” de Paula Hawkins

3073“În ape adânci” este cea de-a doua carte a Paulei Hawkins, autoarea best seller-ului internațional “Fata din tren”. Recunosc că avut emoții când am început să citesc “În ape adânci”, de teama că nu se va ridica la nivelul așteptărilor mele.

Cel de-al doilea roman psihologic al Paulei Hawkins se lipește de mâna ta. Dacă la început nu ai nicio idee despre ce s-a întamplat cu Nel, pe parcus îți formezi o idee pentru ca la final să descoperi că e total greșită și că nu-ți trecea prin cap un astfel de deznodământ.

Vestea morții lui Nel o aduce pe Jules înapoi în satul natal – Beckford, unde toată lumea și-o amintește ca fiind sora mai mică și obeză.  În ultimii 15 ani relația dintre surori s-a răcit destul de mult, Jules nu răspundea niciodată apelurilor lui Nel și dorea să blocheze toate amintirile legate de copilăria traumatizantă și de tachinările nesfârșite făcute pe seama ei.

Jules respinge ipoteza sinuciderii anunțată de poliția locală și nu își crede sora în stare să renunțe atât de ușor la viața pe care o iubea. În încercarea de a afla ce s-a întâmplat într-adevăr cu sora mai mare, se tot lovește de localnici, unul mai tăcut decât celălalt, fiecare apărându-și secretul ce-i măcină sufletul.

Cum se pot întâmpla atâtea într-un sat liniștit?

Sinuciderea lui Nel nu este singulară, este doar ultima dintr-un șir lung de femei ce și-au găsit alinarea în bulboană.

Ce forțe malefice sălășluiesc în apele unui râu? De ce toate femeile aleg să se sinucidă în acel loc? Și de ce chemarea apelor o aud doar femeile “nesupuse”? Oare chiar este alegerea lor să sfărșească în aceste ape adânci?

Legenda spune că apele râului sunt singurele martore ale persecuției vrăjitoarelor, care, cu ultima suflare de aer, au “binecuvântat” locul cu blestemele lor cele mai prețioase.

“În ape adânci” este o super carte, parcurgi capitol după capitol cu inima strânsă de emoția transmisă de Paula Hawkins.

Este structurată în capitole dedicate fiecărui personaj, unde autoarea le dă frâu liber gândurilor și temerilor pentru a ajunge la cititor. Personajele din “În ape adânci” sunt atât de complexe încât nu poți anticipa următorul pas, fiecare acțiune te uimește și fiecare monolog parcă ar fi o discuție purtată cu cititorul.

“În ape adânci” este dovada talentului, dovada că “Fata din tren” nu a fost doar un noroc. Paula Hawkins cu toții asteptăm următoarea carte.

Spor la citit!

Ce ciudat mi se pare cum un scriitor muncește luni, chiar ani, pentru a pune pe picioare o carte care, în mâna cititorul avid de aventură, se termină în câteva ore…

 

Recenzie “Eu sunt femeie” de Maria Cristiana Tudose

1053300“Eu sunt femeie” de Maria Cristiana Tudose este genul acela de carte pe care o citeşti într-o după amiază, o lectură lejeră pe care o uiţi imediat cum ai închis ultima pagină. Îmi pare rău că nu văd acest roman ca pe o carte la care să mă uit nostalgică in bibliotecă, spun acest lucru în memoria anilor în care poveştile au fost puse cap la cap pentru a pune bazele cărţii “Eu sunt femeie”.

Mă pot transpune foarte uşor în locul personajului feminin, poate datorită vârstei foarte apropiate… dar oricât de repede aş sări din pielea mea în cea a Mariei din “Eu sunt femeie” nu pot acorda o notă de trecere cărţii.

Din principiu urăsc cărţile de genul acesta, cărţi – culegeri de cuvinte înţelepte pe care le cunoștem cu toții și care există “de când lumea și pământul”. Am rămas dezamăgită de “Eu sunt femeie” de Maria Cristiana Tudose, aveam aşteptări mari. Doream să descopăr o super – femeie, o femeie puternică ce mută munţii din loc. În schimb, Maria este doar o femeie din mulţime… trăirile ei nu se diferenţiază cu nimic de ce ar putea trăi alte mii de femei. Automat “Eu sunt femeie” este o carte banală şi monotonă.

Sunt sigură că bărbaţii nu fac coadă la librărie să cumpere cartea pentru a învăța cum să se apropie de o femeie.  Orice persoană s-a îndrăgostit, măcar o dată în viață, de cineva care nu i-a răspuns sentimentelor. Absolut orice adolescentă se simte cel puţin o dată frustrată de corpul ei. Ne lovim de reviste şi emisiuni ce promoveaza trupuri anorexice pe care adolescentele le idolatrizează. Dacă ies acum pe stradă şi întreb zece femei şi zece bărbaţi dacă au suferit vreodată din dragoste, sunt sigură de răspunsurile pozitive. Așa că această carte, nu iese din rutina cotidiană.

Nu mi-a plăcut faptul că a enumerat calitățile femeilor și felul în ar trebui să te porți cu o femeie. O femeie nu este un medicament ce vine însoţit de un prospect infinit, nu este un obiect electrocasnic ce vine insoţit de instrucţiuni de folosire. Orice femeie, orice om îşi doreşte sinceritate, atenţie şi iubire.

Singura parte bună a acestui roman este că am ascultat-o online, mulțumită editurii Bestseller. Dacă aș fi cumpărat-o, clar plângeam după banii acei bani.

“Eu sunt femeie” a primit prea multă atenție, prea multă reclamă. Cred că nu o merită. Mi se pare genul de carte pe care o scrii doar pentru a-ți vedea numele pe cotorul unei cărți prăfuite din propria bibliotecă. Maria Cristiana Tudose își “expune” sufletul într-un mod superficial, utilizând citate reintrepretate, adevăruri universal valabile, mult prea clișeice în societatea contemporană.

Recenzie “Marile minciuni nevinovate” de Liane Moriarty

FullSizeRender“Marile minciuni nevinovate” ale lui Liane Moriarty concentrează viaţa unui trio feminin, fiecare dintre ele îşi poartă propria dramă cu tărie de caracter şi curaj.

Madeline Mackenzie este mamă a trei copii, unul din prima căsătorie şi doi cu Ed, cel de-al doilea soţ, un om deosebit, atent şi iubitor. Primul soţ, Nathan, a părăsit-o imediat după naşterea primului copil, o fetiţă pe nume Abigail. Cele două au trecut împreună prin toate greutăţile perioadei respective, doar Dumnezeu le-a ghidat paşii. Amândoi se recăsătoresc şi trăiesc în acelaşi oraş, iar ironia sorţii face ca fetele lor, mezinele, să fie colege la grădiniţă. Astfel Madeline vede un alt Nathan, un Nathan preocupat de evenimente şcolare şi activităţi familiale. Inevitabil se întreabă de ce nu a putut fi prezent şi in viaţa lui Abigail. Momentul ce destabilizeză lumea fetelor Mackenzie este atunci când Abigail hotărăşte să se mute cu Nathan şi Bonnie, Madeline se simte trădată până în adâncul sufletului.

Jane soseşte în oraş cu gândul unui nou început, departe de traumele unui abuz sexual din adolescenţă. La vârsta de 19 ani Jane, este abuzată sexual de un influent dezvoltator imobiliar, rezultatul acestui coşmar fiind Ziggy, un baieţel cuminte şi ascultător.

Celeste este invidiată de toate semenele ei pentru frumuşetea ieşită din comun, pentru poziţia socială, pentru familia ei şi pentru situaţia materială. Mamă a doi baieţi gemeni, frumoşi şi plini de energie, este căsătorită cu Perry, un afacerist prosper. Partea proastă este că serviciul presupune multe deplasări în afara tării. Partea şi mai proastă este că Perry este un soţ violent ce nu îşi poate controla episoadele nervoase. Celeste cochetează cu gândul de-şi părăsi soţul insă tânjeşte după confortul banilor lui Perry, nu atât de mult pentru ea cât pentru copii. După fiecare episod de violenţă domestică, Perry îi făcea cadouri costisitoare şi opulente, bijuterii pe care Celeste nu dorea să le poarte deoarece erau dovada veşnic vie a propriei suferinţe.

Oare ce pot avea cele trei femei în comun? Grădiniţa publică din Pirriwee! Locul unde părinții își aruncă copiii într-o întrecere stupidă, fără ca juniorii să aibă ceva de spus în apărarea lor.

Este fascinant felul în care viețile celor trei femei se intersectează, felul in care autoarea crează o rețea de minciuni nevinovate ce le unește pe acestea.

“Marile minciuni nevinovate” este un thriller psihologic magnific, acțiunea te ține cu sufletul la gură până la ultimele pagini. Am fost incapabilă să îmi imaginez deznodământul, iar autoarea lasă urme la tot pasul.

Felul în care sunt suprapuse acțiunile din prezent și evocate declarațiile luate de poliție te face să nu poți lăsa cartea din mână.

Mai demult citise într-un articol că fiecare relație avea un “cont amoros”. Un gest amabil față de partenerul tău era ca un fel de depozit. Un comentariu negativ era ca o retragere. Important era să rămâi cu fonduri în cont.